EA II

E ora 03:00 seara, ora moarta,ticaitul sacaitor al ceasului ma face sa cred ca sunt pierdut între doua lumi diferite, dar adevărate.EA se riduca brusc de la masa,ca si cand si-ar fi amintit ceva.Eu ma duc la geam si imi mai aprind o tigara.Ea tace, nu spune nimic, e împietrită. E o linişte de mormânt.Vreau sa ies din camera,EA incepe sa planga...si hai sa nu ii mai spun asa o sa o numesc simplu Lady Dy.Eu imi continui drumul spre usa dar cu câteva clipe inainte de a iesi reuşeşte să scoată câteva sunete.
“- Ttt.. Tu?”
Ma uit la ea,asteptand sa termine intrebarea,dar ea nu poate să spună nimic.O stare de pace ne cuprinsese pe amandoi, însă fiecare o trăia în felul lui.Ma duc langa ea o iau in brate,si ii ating fin obrazul pt ai sterge lacrima.Incep sa ma joc cu lănţisorul de aur al ei, aproape fascinat de senzaţia pe care mi-o dă atingerea în acelaşi timp a pielii ei fine şi marginile dure ale pandantivului, pe care îl împingeam dintr-o parte în alta cu vârful degetului.Tigara tocmai s-a terminat.Brusc ea se ridica sa plece..
"- Gata! Trebuie să plec."
Dar de data asta nu o mai las sa plece....
"- Crezi că am să stau să mă uit cum pleci din nou? Crezi că o să accept ca şi de data asta să pleci fără spui ceva?"
Dar ea se indreapta spre telefonul care a început să sune...
-Da
-Ce s-a întâmplat?
-Ai cam nimerit într-un moment prost.Zambindu-mi!
-Pa!
Fericit ca a inchis ii zambesc si o strang puternic in brate.
“Ce vrei să-ţi fac? Nu pot să vorbesc cu tine, dar nici să te uit nu pot. Ce să-ţi fac?"Imi spune ea.
.....................